Dimineata m-am trezit cu gandul de a pleca undeva in natura. M-am saturat de oras si de statul in casa. Mi-am luat nevasta, am mers la vot (mai bine nu mergeam), iar dupa vot, ne-am urcat pe motor si ne-am fixat cap compas Stana de Vale. Desi afara era innorat si totul era gri, am sperat ca, cel putin nu va ploua, daca nu am mai avut parte de soare. Drumul pana la Beius a fost destul de prost. Gropi,  lume care se ducea la vot (cu sau fara microbuze) si o vreme inchisa. Am trecut de Beius si am intrat in Dumbravesti. Ceata. Credeam ca vremea se va inrautati si vom fi nevoieti sa ne intoarcem. Mi-ar fi parut rau mai ales ca ne mai despartea doar 8 km de destinatia finala. Dar nu a fost asa. Dupa ce s-a ridicat ceata soarele si-a facut aparitia. In stanga si in dreapta drumului copaci rupti de la varf pana jumatate. Probabil din cauza unor ninsori timpurii. Incetul cu incetul foioasele au lasat loc coniferelor. Brazi verzi uriasi se puteau zari de-a lungul drumului. Am ajuns la Stana. O liniste apasatoare ne-a astepta. Singura miscare parea a fi la (posibil) singurul hotel deschis: Iadolina. In rest o imagine dezolanta ne-a intampinat. Cladiri lasate in paragina, altele abandonate inca de la inceputul constructiei. (Criza sa fie de vina sau indiferenta?). Ne-am indreptat spre ceea ce candva era maretul hotel Excelsior, care ar fi trebuit renovat si reconstruit, insa care, ca si alte cladiri care au fost in litigiu au fost abandonate. Dupa ce am aruncat un ochi si la corpul B al hotelui Excelsior, momentan (daca bine stiu) aflata in proprietatea Bisericii Ortodoxe, aceeasi imagine dezolanta ne-a intampinat. Geamuri sparte, usi lipsa si un morman de scanduri abandonate. Doar un brad batran singuratic statea in curte visand probabil la vremurile demult apuse.

Ne-am intors la drumul principal si ne-a indreptat spre legendarul izvor de la Stana (Izvorul Minunilor). Am baut o gura de apa, ne-am odihit un pic si cum ii sta bine calatorului am luat-o din loc. Soarele incepea sa apuna si nu am vrut sa ne prinda noapte pe drum.

La intoarcere in oras, amortiti si putin buimaci de la drum ne-am indreptat spre coleguta Lilisor care ne astepta cu o portie de cartofi cu ciuperci la cuptor si o pulpa de pui. Mancarea a fost excelenta si gazdele pe masura, iar ca bonus am mai primit si o portie de fasole batuta. Dupa ce am discutat problemele majore ale poporului nostru (dezamagirea legata de alegeri), le-am multumit pentru mancarea buna, am plecat la „casile” noastre.

Una peste alta, a fost o zi placuta. Am filmat cate ceva pe la Stana. Dupa ce fac captura si reusesc sa o postez pe undeva o sa v-o prezint si voua. Pana atunci va trebui sa ma credeti pe cuvant.

Mai avem o zi pana la alegeri. Inca nu sunt convins ca merita sa merg la vot. Indiferent de ce spun unii sau altii, doar pentru ca nu sunt un retardat sau un deficient mintal, sau doar pentru ca nu vreau sa iasa raul mai mare nu cred ca e un motiv foarte bun sa merg sa votez. Toate discutiile, toate dezbaterile de la televizor sau de la radio, toate articolele din ziare nu m-au convins ca, unul sau altul ar fi acel cineva care ar reusi sa scoata aceasta tara din mizeria in care se afla. Indiferent de motivul din care a ajuns Romania aici, vad ca alte tari din jurul nostru au scapat de criza si incet dar sigur revin la o dezvoltare normala. Vad in schimb un lucru care ma ingrijoreaza. Mai marii neamului isi bat joc de noi. Vad indivizi care fac greva cu salarii de 2500 lei in timp ce altii cu salari mult mai mici stau la coada la un mijloc de transport in comun ca sa ajunga la locul lor de munca. Vad manageri care incearca sa isi acopere incompetenta prin concedierea unor angajati care au lucrat de ani buni si care cel mai probabil nu au nici o vina pentru situatia in care a ajuns respectiva companie. Vad oameni care lucreaza din ce in ce mai mult pe bani din ce in ce mai putini. Vad oameni cu privirea atintita in pamant, care au uitat sa zambeasca, au uitat ce inseamna siguranta zilei de maine.

Ma opresc si ma intreb: de ce ar trebui sa merg eu, tu, ori care dintre noi la vot? Care dintre noi poate spune cu mana pe suflet ca, dupa alegerea unui presedinte, tara asta o sa iasa din criza. Somerii o sa isi recapete locurile de munca, leul nu se va mai devaloriza, iar cei care trag din greu o sa aiba in sfarsit un salariu decent? Profesorii or sa isi primeasca salariile?

Cum poti convinge un profesor care este obligat sa isi ia zile libere neplatite in vacanta pe care o are??? Sunt lucruri aberante, intr-o tara aberanta. Si atunci ce e de facut?

Nu stiu. Stiu doar ca in al meu cap e o mare confurie. O intrebare se plimba in ultimul timp prin mintea mea: Sa merg sau sa nu merg?

M-am tot gandit iar daca as merge pe cine as putea vota? Cred ca singurul om care ar merita votul meu este omuletul de la partidul verede. Nu pentru ca ii stiu programul electoral, sau pentru ca as stii ceva despre el. Nu pentru ca sunt convins ca el este acela care ar putea schimba situatia actuala, si mai ales nu pentru ca dintre toti el ar fi acel rau mai mic. Nici de cum. Motivatia ar fi una singura. Reprezinta ceva ce ar merita cu adevarat salvat. Natura, ecosistemul. E singurul lucru care, in momentul de fata chiar merita salvat. Plantele, animalele. Omul e o specie care merita sa dispara. E o specie capabila de mult rau atat fata de sine cat si fata de tot ce inseamna viata pe planeta asta. E o specie egoista si distructiva.

Inca nu stiu ce voi face maine, ramane de vazut… insa voi faceti cu va dicteaza constiinta.