Plimbare de duminica

Dimineata m-am trezit cu gandul de a pleca undeva in natura. M-am saturat de oras si de statul in casa. Mi-am luat nevasta, am mers la vot (mai bine nu mergeam), iar dupa vot, ne-am urcat pe motor si ne-am fixat cap compas Stana de Vale. Desi afara era innorat si totul era gri, am sperat ca, cel putin nu va ploua, daca nu am mai avut parte de soare. Drumul pana la Beius a fost destul de prost. Gropi,  lume care se ducea la vot (cu sau fara microbuze) si o vreme inchisa. Am trecut de Beius si am intrat in Dumbravesti. Ceata. Credeam ca vremea se va inrautati si vom fi nevoieti sa ne intoarcem. Mi-ar fi parut rau mai ales ca ne mai despartea doar 8 km de destinatia finala. Dar nu a fost asa. Dupa ce s-a ridicat ceata soarele si-a facut aparitia. In stanga si in dreapta drumului copaci rupti de la varf pana jumatate. Probabil din cauza unor ninsori timpurii. Incetul cu incetul foioasele au lasat loc coniferelor. Brazi verzi uriasi se puteau zari de-a lungul drumului. Am ajuns la Stana. O liniste apasatoare ne-a astepta. Singura miscare parea a fi la (posibil) singurul hotel deschis: Iadolina. In rest o imagine dezolanta ne-a intampinat. Cladiri lasate in paragina, altele abandonate inca de la inceputul constructiei. (Criza sa fie de vina sau indiferenta?). Ne-am indreptat spre ceea ce candva era maretul hotel Excelsior, care ar fi trebuit renovat si reconstruit, insa care, ca si alte cladiri care au fost in litigiu au fost abandonate. Dupa ce am aruncat un ochi si la corpul B al hotelui Excelsior, momentan (daca bine stiu) aflata in proprietatea Bisericii Ortodoxe, aceeasi imagine dezolanta ne-a intampinat. Geamuri sparte, usi lipsa si un morman de scanduri abandonate. Doar un brad batran singuratic statea in curte visand probabil la vremurile demult apuse.

Ne-am intors la drumul principal si ne-a indreptat spre legendarul izvor de la Stana (Izvorul Minunilor). Am baut o gura de apa, ne-am odihit un pic si cum ii sta bine calatorului am luat-o din loc. Soarele incepea sa apuna si nu am vrut sa ne prinda noapte pe drum.

La intoarcere in oras, amortiti si putin buimaci de la drum ne-am indreptat spre coleguta Lilisor care ne astepta cu o portie de cartofi cu ciuperci la cuptor si o pulpa de pui. Mancarea a fost excelenta si gazdele pe masura, iar ca bonus am mai primit si o portie de fasole batuta. Dupa ce am discutat problemele majore ale poporului nostru (dezamagirea legata de alegeri), le-am multumit pentru mancarea buna, am plecat la “casile” noastre.

Una peste alta, a fost o zi placuta. Am filmat cate ceva pe la Stana. Dupa ce fac captura si reusesc sa o postez pe undeva o sa v-o prezint si voua. Pana atunci va trebui sa ma credeti pe cuvant.

aparate foto digitale

Comments

  1. Am fost si eu pe la Stana in trecere anul trecut in vara, prima vizita dupa ani de zile, dar mi s-a parut tare trist si pustiu locul.

  2. Nu s-a schimbat din pacte nimic de atunci

Speak Your Mind

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.