Teatru de weekend

Am fost la teatru si e foarte bine ca m-am dus. Vineri, in cadrul FestivaluluiTeatrului Scurt de la Oradea am vizionat „Preludiu şi Liebestod” de Terrence McNally.  Piesa care a durat aproximativ 40 de minute, face parte din „O lume pe dos”. In rolul principal am putut sa il vad pe Tudor Chirila, care a afacut un rol de zile mari, rol in care si-a putut etala talentul de muzician, precum si experienta acumulata in decursul anilor. Perfectionist din fire, Chirila reuseste sa se regaseasca in muzica lui Wagner.

In „Preludiu si Liebestod”, dirijorul este „magnetic, animalic, sexual, charismatic. Face capetele sa se intoarca dupa el” imbracat in frac, pe fondul muzicii din „Tristan si Isolda”, cu spatele la public, seful de orchestra capata stil si clasa. Inselat „numai fizic” de nevasta, injurat tot timpul si facut „bou” de concertmaestru, toti recunosc la un moment dat ii recunosc, este execelenta. Arogant si orbit de propria impaunare („N-am mai descoperit o persoana la fel de interesanta ca mine. La fel de adorabila. La fel de vrednica de atentia mea exclusiva”), furat de amintirea unor experienţe sexuale dionisiace petrecute in Italia, monologul ssu interior rostit cu voce tare ii dovedeste complexitatea.
Si, totusi: „Cine-a zis-o, a avut dreptate: sus, in varf, esti foarte singur. De fapt, singur esti oriunde. Totul e in muzica. Dorul, invatatura… Neputinta. Sunt iubit. Dar eu  vreau sa iubesc”.  Pana la urma e vorba de iubire. Si de moarte. Si de trans-(futu-i)-figurare”.

Copilul Rece este ceea de-a doua piesa pe care am vazut-o. Piesa a avut loc sambata la Casa de Cultura a Sindicatelor din Oradea. “Copilul rece” de Marius von Mayenburg, este un spectacol interzis copiilor sub 16 ani (chiar daca in sala au fost si copii sub 16 ani, cum de altfel se intampla mai peste tot), nu din cauza secventelor erotice, ci a limbajului “colorat”.

Cu o distributie de exceptie pe scena au urcat actorii Florin Suciu, Inna Andriuca, Richard Balint, Ionut Mateescu, Valeriu Doran, Dana Babosu, Gabriela Del Puppo, Gabriela Chirila. Spectatorii a fost  si ei urcati pe scena, ce e drept,  nu in calitate de actori. In sala au intrat aproximativ 90 de persoane. Piesa reda aspecte din viata cotidiana, desi sincer toate personajele sufereau de cate ceva. Un cuplu format din doi oameni care nu se pot suferi. Un tata care nu suporta idee ade familie si isi doreste sa calatoreasca in jurul lumii, in timp ce mama nu mai stie pe ce lume traieste. Fiica pasionata de egiptologie vrea sa afle ce inseamna sa ai un iubit. Asa apare in peisaj un tanar parasit de iubita. Intr-o seara aparent banala, cele opt personaje se intersecteaza intamplator intr-un bar “din centru” si viata fiecaruia se schimba. Sub ochii “copilului rece” personajele (re)traiesc tot ceea ce ar trebui sa i se intample unui om normal. Se indragostesc, se casatoresc, fac copii, mor, incercand parca sa-i raspunda copilului la intrebarea  „merita sau nu sa te faci mare?”.