Stau si imi aduc aminte de acele momente in care, copil fiind, ma uitam cu fascinatie la Star Trek. Il veream pe Picard cum vorbea cu computer-ul sau studia o tableta si imi imaginam ca, odata vor exista aceste minunatii. Pe vremea aia aveam un CIP03, un fel de ATARI romanesc care avea ca sistem de operare QBasic-ul. Jocurile sau programele trebuiau incarcate de pe casete, care dupa cateva minute de carait si piuit de multe ori dadeau eroare, obligandu-ma sa reiau procedura. Asta era prin anii ’80.
In ’97 am primit primul meu computer adevarat. Era un Pentium I si cu modestia care imi e specifica (:p) pot afirma ca eram printre primii din oras care aveau asa ceva. Ai mei au dat pe vremea aia o caruta de bani. Treptat am trecut de la Basic, la Windows 3.1, apoi la Windows 95. Anii au trecut Pentiumul 1 a devenit PII iar Windows-ul ’95, Windows 2000. Toate erau bune si frumoase pana cand trebuia sa mut unitatea care parea ca are cel putin 100 de kg (nu am inteles nici odata ce putea cantarii asa de mult).
Anii au trecut. PII a fost urmat de un PIV si un MAC. Cu toate astea visam la ceva mult mai usor si mai mobil, ceva de genul celor din Star Trek (visam la un laptop). Asa ca prin 2004 mi-am luat unul. Eram tare mandru de el. Am terminat facultatea cu el, insa intr-o zi cu soare, a decedat (s-a dus placa de baza, urata treaba, bocete, poman, tot tacamul). Am avut de ales: sa imi iau unul nou sau sa il repar pe cel vechi. Decizia a fost unanima. Reparatia m-ar fi costat 1300 lei iar unul nou costa tot pe acolo. Asa ca, am mi-am luat un laptop nou, si bine am facut.
Vrand ne vrand, laptopul a devenit o parte din viata mea, a devenit un instrument pe care il folosesc zi de zi. Indiferent ca lucrez sau ma delectez, ori ma informez, laptopul e unul din obiectele pe care le folosesc cel mai mult pe parcursul zilei.
Urmatorul pas va fi achizitionarea unui Laptop mini ceva de genul (vezi aici) si de ce nu un IPad.
Cand am primit primul 4×86 am fost cel mai fericit copil din bloc. 🙂 Of, ce vremuri! Azi, au de toate si parca nu-s asa fericiti. 🙁
Si eu la fel am fost. Si atunci ca mi-au luat CIP-ul ca sa nu mai vorbesc de Pentium. (De fericire am i-am formatat HDD-ul zi de zi timp de o saptamana, pana cand m-am obisnuit cu ideea ca, atunci cand repornesc calculatorul nu e nevoie sa ii instalez sistemul de operare :p)