Haideti la film!

Casa de Cultura Oradea (ceea de langa agentia Tarom) invita pasionatii filmului, la un maraton de filme austriece. Timp de patru zile, vor rula opt filme care, vor schimba parerea despre cinematografia austriaca, asta in cazul in care unii dintre voi ati fi avut una.

Evenimentul se desfasoare intra 7 si 10 iunie cu incepere de la ora 19. Intrarea este libera. Evenimentul este organizat de Casa de Cultura Oradea in parteneriat cu: Asociatia Cultura in Miscare si Forumul Cultural Austriac.

Mai jos aveti descrierea filmelor ce vor fi difuzate, descrierei furnizate de Karin Cervenka, Director al Forumului Cultural Austriac din Bucuresti.

Dacă privim retrospectiv istoria recentă a cinematografului austriac, vom vedea că, după o lungă fază în care s-au produs mai cu seamă filme fără pretenţii artistice şi care nu reflectau deloc realitatea socială a ţării, la sfârşitul anilor ’70 a început o nouă eră a producţiei cinematografice. Responsabili de această schimbare au fost, fără îndoială, câţiva regizori care vedeau în „a şaptea artă” memoria audiovizuală a unei naţiuni.

Unul dintre acei pionieri a fost Axel Corti (1933-1993). Din creaţia lui prezentăm filmul „Welcome in Vienna“, a cărui acţiune se petrece în Viena de după război. Într-un oraş distrus, cu o populaţie scindată ideologic – o parte a acesteia îşi neagă trecutul naţional-socialist, o parte îşi mărturiseşte încă deschis simpatiile naziste iar altă parte a avut de suferit de pe urma acelui regim – întâlnim personaje ce reprezintă, într-un mod foarte plauzibil şi în cadrul unei acţiuni palpitante, un tableau vivant al acelor vremuri.

Filmul „38“, realizat de Wolfgang Glück în 1978, încearcă să aprofundeze această imagine printr-o poveste din 1938, deci cu şapte ani înainte de terminarea celui de-al doilea Război Mondial. Sub forma unei poveşti de dragoste, acest film vorbeşte despre perioada naţional-socialistă. Mulţi oameni, mai ales evrei, au fost nevoiţi să-şi părăsească ţara pentru a-şi salva viaţa, ceea ce a marcat foarte puternic multe destine. Din această perioadă s-au păstrat multe poveşti emoţionante. Filmul de faţă ne spune una dintre ele.

Dar încă mulţi ani după acest fenomen zguduitor care a fost naţional-socialismul, în Austria a mai persistat o mentalitate, criticată din ce în ce mai deschis în societate: sub masca austriacului harnic şi cumsecade se ascundea adesea spiritul unui individ ce se crampona de o atitudine depăşită, împotriva oricărei evidenţe: străinii, şomerii şi săracii n-au ce căuta în ţara asta. Personajul Kassbach, negustor de alimente, din filmul „Kassbach“ de Peter Patzak, ne aduce în faţa ochilor un astfel de individ, ce contrastează puternic cu propriul său fiu, un „pămpălău bun de nimic“, după cum îl caracterizează tatăl.

Timp de mulţi ani, un anumit gen de film s-a bucurat de o popularitate enormă în Austria: filmul patriei idilice. Acest termen desemnează producţiile cinematografice care, din punct de vedere estetic, se aseamănă reclamei turistice şi care ne prezintă, adesea prin intermediul unei acţiuni simpliste, plasate în mediul rural, o lume aşa cum n-a existat niciodată în realitate. Regizorul Florian Flicker, încă foarte tânăr la începutul anilor ’90, a lansat un semnal important în acest sens prin filmul său „Suzie Washington“, un roadmovie realizat în 1995. O acţiune foarte palpitantă până la ultima scenă, şi anume fuga unei emigrante rusoaice prin Austria, ne conduce printr-un peisaj minunat, unde întâlnim şi câteva personaje mai aparte, care ne oferă o panoramă a tipurilor umane austriece.

Protagoniştii filmului “Nordrand” (1999) de Barbara Albert ne poartă în zona de nord a oraşului Viena, într-o înşiruire monotonă de blocuri, acolo unde eşuează tot felul de marginali şi defavorizaţi. E vorba despre tineri din Viena, din Balcani şi din Europa de Est, puşi în faţa unei alegeri dificile care le va influenţa decisiv cursul vieţii.

Filmul „Cei 7 fermieri“ (1998) de Stefan Ruzowitzky este o „anti-idilă“. Acţiunea se petrece în anii ’20 ai secolului XX şi ne prezintă destinul unor argaţi, servitoare şi ţărani iobagi care au moştenit gospodăria stăpânului lor crud şi despotic. Împreună vor să-şi demonstreze independenţa, în ciuda tuturor reţinerilor pe care ceilalţi săteni le au faţă de ei. Acest film dramatic şi palpitant până în ultima clipă a fost primul film austriac care, după o lungă pauză, a reuşit să ruleze în cinematografele din New York, Paris, Roma şi în alte oraşe.

„Pianista“ (2001) lui Michael Haneke a fost distins cu mai multe premii si este o ecranizare a romanului omonim scris de laureata Premiului Nobel pentru Literatură, Elfriede Jelinek, iar acţiunea din „Zile caniculare“ (2001) de Ulrich Seidl se petrece într-o zi extrem de călduroasă, într-un cartier foarte şic de la marginea Vienei. În spatele faţadelor frumoase se ascunde adevărata faţă a vieţii cotidiene, care, la o privire mai atentă, numai frumoasă nu e.

Opt filme care cuprind o perioadă de aproximativ 50 de ani, în care Austria a trecut prin transformări semnificative, cu implicaţii majore în memoria sa audiovizuală, constituindu-se într-un document despre căutarea de sine specifică acestei ţări mici.

Evenimentul poate fi urmarit si pe pagina de facebook aflat AICI

aparate foto digitale

Comments

  1. *”Haideți”

Speak Your Mind

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.