Imi vine greu sa zambesc mai ales atunci cand dau de tot felul de obstacole. Ma inpiedic, cad si ma ridic. Privesc inainte si caut sa imi regasesc puterea. Fac un pas inainte si simt cu, sunt tras inapoi. Lupt cu morile de vand insa stiu ca undeva, acolo, in departare e ceva pentru care merita sa merg mai departe. Nu inteleg de ce trebuie sa ma lupt cu niste forte invizibile tot timpul. Respir adanc si realizez: ce nu te omoare te face mai puternic. Poate ca, in felul acesta si eu voi devenii mai puternic. Nu stiu.
Ma uit la altii si vad cum, pot realiza cu atata usurinta totul, in timp ce eu, ma lupt pentru fiecare pas inainte. E ca si cum as avea legat de picioare greutati. Ma intreb, ce se va intampla atunci cand greutatile vor disparea. Probabil ca voi „zbura”.
E greu sa zambesti cand suferi. Insa adevarata putere in asta sta. Sa stii sa treci peste toate greutatiile si obstacolele pe care le intampini pe parcursul drumului. Esti primul pe un drum care nu a fost umblat de mult. Daca tu reusesti sa inaintezi, vei fi un exemplu pentru cei din urma ta.
Nu esti singurul in aceasta situatie. Insa iti vine greu sa ii vezi pe toti cei care iti sunt langa tine. Mergi mai departe si nu te oprii, chiar daca de multe ori ti-se pare ca nu inaintezi.
Doi pasi inainte, patru inapoi, e o miscare continua nu o stagnare. Fi convins ca mai devreme sau mai tarziu vei reusi. Eu nu te abandonez, sa nu o faci nici tu. Si nu uita, inspira adanc. Esti viu, traesti chiar daca nu mai crezi acest lucru.
Esti ceea ce esti, la fel ca si mine. Si asa este.
Speak Your Mind