Despre sport, parcări cu plată, si nu numai…

Tulburare mare au iscat în rândul copiilor (da, copiilor!), părinților, antrenorilor, iubitorilor tenisului sau ai mișcării pentru sănătate, în general, cuvintele domnului primar Ilie Bolojan, privind intenţia Primăriei de a distruge cele zece terenuri de tenis de la Clubul Sportiv „Voinţa” Oradea, împreună cu vestiarele, instalația de nocturnă și tot ce presupune o baza sportivă și transformarea ei într-o parcare cu plată. Luați prin surprindere de aceste triste, sinistre chiar vești, înseși viețile noastre s-au schimbat. Proiectul Școlii de Tenis care prindea contur începea să fie amenințat. La club, orice dialog pe teme de specialitate legate de iniţierea şi performanţa în sport sau alte probleme specifice aluneca implacabil spre aceeași întrebare despre planurile unora care păreau că vin din alte sfere, străine naturii umane: „Ăștia chiar vor să distrugă terenurile?”
Mărturisesc, la început tulburarea m-a împresurat și pe mine. Pentru că până atunci nu găsisem un răspuns satisfăcător, i-am pus aceeași întrebare care mă frământa unui jurnalist care mai venea să se destindă la câte un meci de tenis: „Cum poate un singur om să hotărască schimbarea unei baze sportive, cea mai mare arenă de tenis din Oradea, într-o parcare cu plată?” Răspunsul a fost dezarmant de simplu: „Pentru că omul acela are puterea”. Am simțit o răceală pe șira spinării. N-am făcut niciodată politică dar atunci mi-a fost pentru prima dată frică de politicieni.
În timp, tulburarea aceea s-a transformat pentru mine în cu totul altceva. Acum, când intru pe poarta bazei sportive spun și eu ca și psalmistul: „Facă-se voia Ta, Doamne aici și în tot locul stăpânirii Tale, că mult Te-am întristat în acești ani. Iar Tu, în bunătatea Ta, nu m-ai luat la jumătatea zilelor mele ci, după mare mila Ta mi-ai îngăduit să văd minunile Tale”. Treptat, întristarea inițială s-a preschimbat într-o pace sufletească, în acel fel de liniștire de care vorbesc părinții filocalici. Așa i-am devenit recunoscător primarului Ilie Bolojan pentru că am găsit în mine acea fărâmă de smerenie și s-a mai surpat o parte din mândria pierzătoare de suflet.
P.S. În jurul apartamentului din Rogerius unde locuiesc, sunt zece farmacii. Ce poate fi mai edificator privind starea de sănătate a noastră și a copiilor noștri? Nu mai construim parcuri sportive! Nu sunt rentabile! Iar pe cele care se construiesc cu trudă și curaj le dărâmăm și ridicăm parcări. Scădem cu voia noastră speranța de viață a oamenilor pe altarul câștigului cu orice preț, înrobindu-ne banului uitând că sunt şi lucruri nepreţuite. Dacă aș fi moderatorul unei emisiuni a candidaților la Primăria Oradiei în această campanie electorală, le-aș pune acestora întrebarea: „Domnilor, ce credeți că este mai plăcut lui Dumnezeu: bucuria unui copil din Oradea sau Țețchea care pășește pentru prima dată pe dreptunghiul de zgură roșie a unui teren de tenis sau toate parcările lumii?”
Mircea-Teodor Drăgoi, director executiv al C. S. „Voinţa” Oradea

aparate foto digitale

Speak Your Mind

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.