Recunosc … inca mai am probleme de ortografie si gramaticale, mai inghit din cand in cand litere. Nu o spun ca pe o scuza insa cate odata de vina e si tastatura laptop-ului meu care are personalitatea ei. Mai baga sau uita sa bage litere. Cate odata, cand nu ma astept, arunca, cursorul printre randuri si imi dau seama dupa ce am butonat ceva. Sunt posturi sau desene, pe care le fac noapte tarziu, iar piticii din capul meu care sunt responsabili cu scrisul corect, sunt de mult culcati. Imi mai scapa cate o gresala si pentru asta imi cer iertare.

Mai trist e si asta nu o spun iar ca pe o scuza, ca sunt unii in functii sus puse (prin guvern) care vorbesc mai prost ca mine. Pe unii ii sanctioneaza presa pe altii nu.

Saraca limba romaneasca are mereu de suferit din cauza macelarilor, aici ma inscriu si eu, care o fac ferfelita din cand in cand.

Scoze inca odata si promit sa fiu mai atent, sau de ce nu, sa ma mai trageti din cand in cand de urechi cand mai gresesc…

Asa si-au spus si niste prezentatori de la postul dela un post de radio din Ungaria. Discutia a plecat de la o banala intrebare: „Ce ar fi daca am trimite prin posta (traditionala) un colet cu o vaca, oare e posibil asa ceva?” Mai in gluma, mai in serios, i-au pus gand rau unuia din colegi si s-au gandit ca, ar fi mai interesant daca l-ar trimite pe el prin posta. Dupa ce au consultat o functionara de la un oficiu postal, au luat decizia sa isi trimita un pachet care sa-l contina pe respectivul coleg. Au facut rost de o cutie, de un telefon mobil ca sa vada ce mai face „coletul” o paturica ca sa nu ii fie frig la noapte, au umplut coletul, l-au inchis si l-au expediat. Maine (13 octombrie), coletul ar trebui sa revina in studioul radio la ora 6.

Iata cateva poze facute in momentul inpachetarii si expedierii.

Cum e posibil? De ce sa spala prosoapele cand noi ne stergem in ele dupa ce ne-am spalat. Nu ar trebui sa fim curati? Daca suntem curati de ce se murdaresc? Iar daca se murdaresc inseamna ca nu ne-am spalat cum trebuie… sau?

Pe 10 octombrie 1967, in Statele Unite au inceput sa se foloseasca pentru prima oara codurile de bara. Daca azi este o chestie obisnuita, uneori trece neobservat, cod-ul de bare a fost inventat pentru a usura codificarea produselor si gestionarea lor, fiind un sistem mult mai apropiat de codul binar folosit de calculatoare, codurile alfa numerice fiind mult mai greu de recunoscut.
Codurile de bara s-au folosit mai intai de catre Asociaţia Americană a Transportatorilor, abia pe data de 26 iunie 1974 a fost scanat primul produs alimentar dotat cu cod de bare. Produsul scanat era un pachet de 10 lame de gumă de mestecat Wrigley cu aromă de fructe. Produsul acesta nu a fost special realizat pentru a fi primul produs scanat, ci pur si simplu a fost o întamplare. Din pacate, istoria nu a pastrat si numele cumparatorului. Astazi pachetul de guma de mestecat este expus la „Smithsonian Institution’s National Museum of American History”.