Fara sa stiu…

Se pare ca mi-am incasat inca o amenda. Pentru parcare de data asta.  305 lei. Am fost instintat prin posta. In scrisoare nu e specificat data si nici locul unde se pare ca am comis ilegalitatea. O sa trebuiasca sa vad la ei si sa imi demonstreze ca asa e. Partea aiuristica e, ca nu imi pot imagina cand si mai ales unde am putut comite fapta. Mereu sunt atent unde parchez asta in cazul in care plec prin oras, ca in rest, traseul meu e acelas zi de zi. Acasa, banca (stau maxim 2 mimute in masina, pana isi rezolva indatoririle a mea nevasta), Era Shopping Center (parcare) si serviciu (parchez pe o straduta la fel ca altii si nu exista nici un indicator care mi-ar interzice acest lucru) si din nou acasa.

Chiar nu imi pot imagina de ce atat de mult si cand am incasat-o. Sunt din ce in ce mai multe masini si din ce in ce mai putine locuri de parcare. Sunt din ce in ce mai mari amenzile si din ce in ce mai putin se face in toata tara asta.

Vreau sa plec ori unde, sa plec si sa uit de cosmarul numit Romania. Mi-e scarba de tara asta.

Israel privit de la inaltime

A Beutiful Lie

Sursa: youtube.com
Artist: 30 sec0nds to mars

A vrea sau a visa?

Nu odata am auzit lumea spunand: vrea o casa, o masina noua, o viata noua, un job mai putin stresant, ba chiar unii spuneau ca vor un viitor mai linistit. Nimic rau in asta insa, ceea ce multi nu inteleg e diferenta intre vis si realizarea in sine. Daca ar vrea cu adevarat atunci ar face tot posibilul pentru a realiza acel „ceva” pe care si-l doresc. Lipsa actiunii, face ca, toate acele lucruri sa ramana doar un vis la care aspira.

In teorie totul e simplu. Imi doresc sa slabesc, insa mare lucru nu fac, ceea ce ma face sa cred ca nu e chiar atat de important slabitul. Atata timp cat eu, ma simt bine in corpul meu, nu vad de ce altii ar trebui sa ma preseze sa fac ceva ce, nu imi doresc cu adevarat. De ce unii dintre noi, uita de liberul arbitru si incearca cu tot dinadinsul sa isi impuna punctul lor de vedere?

Cine altcineva, daca nu noi, putem sa spunem ce e bun sau rau pentru noi insine? De ce ne lasam asa usor influentati de altii? Mereu uitam, ca noi, suntem niste fiinte complexe, capabile de multe lucruri, minunate insa si de lucruri teribile. Chiar avem nevoie de alti ca sa gandim liberi pentru noi?

Unii ar putea considera urmatoarele cuvinte ca fiind unele egoiste, sau narcisiste, insa va intreb pe voi, rugandu-va ca pentru o clipa sa lasati deoparte ideile preconcepute pe care ati putea sa le aveti si sa va deschideti mintea:

cum ai putea iubi pe cineva sau chiar ajuta pe cineva, cand tu nu esti in stare sa te iubesti, sa te apeciezi sau sa te ajuti pe tine in primul rand?

Parerea mea, e ca, atata timp cat tu nu te respecti pe tine, cat timp nu esti in stare sa gandesti pentru tine sau sa faci ceva pentru tine, nu poti sa spui ca respecti sau ii iubesti pe altii.

Daca ar fi ceva, ce ti-ai dori din tot sufletul nu ai face tot posibilul ca sa iti atingi scopul? O data ce ti-ai realizat obiectivele si ti-ai gasit linistea interioara, organismul tau va reactiona in mod pozitiv. O data ce esti intr-o armonie perfecta cu tine, acest lucru se va exterioriza si ii va influenta inevitabil si pe cei din jurul tau.

Uitam prea repede cat de unici si de minunati suntem. Avem nevoie de alti ca sa ne reaminteasca mereu acest lucru.

Suntem o specie capabila de multe lucruri minunate dar si de lucruri groaznice, insa uitam prea repede ca suntem creatori capabili de minuni.

Dorintele, visele, aspiratiile noastre sunt doar aspecte ale sufletului nostru minunat. Chiar daca sunt momente in care depindem de unii si de altii, nu trebuie sa uitam scopul pe care ni l-am propus, totodata nu trebuie sa uitam ca nu exista destin. Nimeni nu ne-a scris viitorul pe o mare tabla neagra cu creta, obligandu-ne sa parcurgem fara ezitare punct cu punct, calea enumerata pe aceea tabla. Suntem singuri care putem decide in cotro sa o luam. O data ce luam o decizie, nu trebuie sa facem altceva decat sa ne urma drumul fara nici un regret sau ezitare. Nu spun ca o sa luam mereu deciziile potrivite, insa, de fiecare data putem sa creem un viitor mai bun – simplu – gandind pozitiv si urmarindu-ne calea.

Nu esti multumit cu job-ul actual, vrei unul mai bun, ce astepti? Cautati job-ul care ti-se potriveste si in multe cazuri el o sa te preintampine.

Nu esti multumit cu partenerul de viata? Schimba-l! E timpul sa faci o schimbare reala in viata ta, asta daca chiar iti doresti acest lucru. Inceteaza sa mai visezi. Pune-te pe fapte si o sa vezi, ca o data pornita avalansa ea nu se va opri.

Fii pozitiv si gaseste zilnic acel ceva care te inveseleste: o floare, un zambet, o melodie si vei vedea ca dupa un timp, lucrurile se vor indrepta si vor veni singure in viata ta. Nu o sa fi tu cel care va cauta fericirea ci ea te va cauta pe tine.

Pare ciudata, stiu, poate multi ma vor considera nebun sau pocait, insa va asigur, nu m-am pocait, nu vreau sa pocaiesc pe nimeni si nu incerc sa imi impun parerea. Vreau doar sa sa va spun ca, totul pleaca de la tine si de la modul in care privesti lucrurile.

Un ultim exemplu va mai dau dupa care inchei: avem doi oameni, un multimiliardar si un om de rand. Dintr-o data ambii se gasesc fara nimica. Care va fi primul ca o sa ajunga milionar ?

Sunt convins ca miliardarul. Spun asta pentru ca el a mai fost si stie ca, un miliard exista, chiar si mai mult, in timp ce omul de rand doar viseaza. Miliardarul decazut va trece peste „cadavre” daca e nevoie, pentru ca are atitudinea de a crede ca i se cuvine totul, in timp ce omul de rand, se uita la nevoile altora si ezita. Chiar daca isi doreste sa aiba un miliard de euro sa zicem, undeva in sufletul sau are un mic dubiu si ezita. El crede ca nu va putea avea niciodata aceea suma de bani deoarece, nici odata nu a avut atata, in timp ce miliardarul stie cert ca exista si poate avea din nou acesti bani.

Cum spuneam, poate suna ciudat, insa problema e in noi nu in altii. Suntem prea usori influentabili si ezitam. Visam iar in momentul in care ar trebui sa trecem la fapte, facem un pas inapoi. Ne lipseste increderea in sine.

Eu stiu un lucru cert: eu sunt ceea ce sunt si asa este! nu sunt imaginea dorintelor altor persoane, sunt pur si simplu eu, o reflexie a gandirii mele. Poate ca unora le plac, la fel cum altora nu. Nu incerc sa ma schimb pentru nimeni. Daca o fac, o fac pentru mine, in felul asta poate o sa reusesc sa ii schimb un pic si pe altii.

Eu sunt ceea ce sunt. Si asa este!

ISRAEL / ARHEOLOGIE PRIVITA DE LA ÎNÂLTIME

Va invitam la expozitia de fotografie „ISRAEL / ARHEOLOGIE PRIVITA DE LA ÎNÂLTIME”

Vernisaj: 12 ianuarie 2010, marti, ora 16:00
Durata: 12 ianuarie  – 29 ianuarie 2010
Locul: Galeria de Arte Vizuale, Republii nr: 15, Oradea
Telefon: 0742 068 772, 0744 423 780
Program de vizitare: luni – vineri (10.00 – 18.00)

Organizatori:
Biserica Credintei din Oradea
Ordinul Arhitectilor din România Filiala Bihor
Comunitatea Evreiasca din Oradea

Relatii suplimentare pe adresa de mail:  emese@netrix.ro,  sau la nr de telefoane:
0742 068 772 ( Jedlicska Emese), 0744 423 780 (Szucs István)

Prezentarea scurtă a proiectului:

În cadrul proiectului sunt prezentate 18 proiecte, fotografii idividuale, acoperind limbaje artistice de la arta modernă ceea a fotografiei. Această expoziţie prezintă de la înalţime cele mai cunoscute şi cele mai interesante descoperiri arheologice. Acest punct de vedere dă o posibilitate specială de a prezenta locurile antice şi o înţelegere a seminificaţiei lor istorice.

Fotografiile au fost realizate de către DUBY TAL şi MONY HARMATI – foşti piloţi ai aviaţiei. Ei conduc o companie numită ALBATROS, specializându-se pe captarea unor imagini de la înalţime în scop cultural şi comercial.

Garfield-ul de luni

Glume vanatoresti

Totul se misca asa de greu …

Dimineata m-am trezit destul de greu. M-am imbracat si mai greu, totusi drumul spre serviciu cu masina a fost la fel de rapid ca si ieri cand am luat amenda. La serviciu, netul mergea greu, laptopul la fel de greu. Pe la pranza imi venea greu sa mai stau treaz, chiar daca am bagat ca disperatul doua cafele.

Din moment ce nici dracu nu a intrat in magazin, am tras un pui de somn. Mi-a fost greu sa ma trezesc chiar daca semanam mai mult cu un iceberg decat cu o persoana in viata, ba chiar la un momentdat am avut senzatia ca, doi pinguini se iau la bataie cu doi ursi polari pentru a sta pe mine. Iar ca sa fie treaba, treaba, dupa ce m-am trezit m-a lovit si o durere de cap.

Inca mai caut algocalminul de il aveam pe aici pe undeva…intre timp am descoperit ca pot da drumul la calorifer. Acum cel putin nu mai e asa de frig.

… si timpul trece atat de greu.


Ce s-a mai schimbat in ultimii 10 ani?

Calendarul cu blogari scos la vanzare pentru al ajuta pe Emanuel

Arhi si cei de la Printcenter.ro au scos o serie tiparita a calendarului cu blogarii.

Calendarul, tiparit pe mai multe formate (A3, A4 si de birou) poate fi achizitionat la un pret rezonabil de pe sit-ul Calendarul Meu, transportul fiind gratuit. Banii astfel adunati se vor duce la un copil.

Sper  ca vor fi cati mai multi cei care vor cumpara acest calendar. Patru a face comanda click AICI.