Sambata, 5 noiembrie. Soare placut afara, 15 grade. Ne-am suit pe motocicleta si am plecat (eu si Mihaela). Am planificat un traseu pe care evident ca nu l-am mai respectat 100 %. Plecarea din Oradea, directia Topa de Cris, Vadu Crisului, Rosia, Beius si din nou Oradea. Pe google maps totul parea simplu: 182 km (cu aproximatie). Pana la Vad totul ok. Aici am luat-o la stanga in loc de dreapta, asta chiar daca “Ioana” imi urla in casti ca traseul s-a reconfigurat. Dupa ce mi-a spus sa merg inainte aproximativ 5 km mi-am spus ca e ok. Destinatia era setata deci nu aveam cum sa o ratez. Am urmat cei 5 km, drum acceptabil de asfal. Am ajuns la Suncuius, localitate pe care am vizitat-o ultima data acum 2 poate chiar 3 ani. Pe cand eram copil obisnuiam sa merg cu ai mei la Suncuius la “o iarba verde”. Pe vreme aia nu mergeam la picnic, era comunism deci ce stiam noi de chestii “de-astea” capitaliste.
La Suncuius “Ioana” m-a bagat initial pe un drum destul de ciudat, drept urmare m-am intors, stiind ca, in momentul in care am plecat mi-a spus ca “reconfigureaza traseul”. Mare mi-a fost mirarea cand, la o intersectie mi-a “baunat” in casti ca “reconfigureaza traseul” (din nou). Nu-i a buna, mi-am zis in gand, drept urmare am intors (din nou). Drumul indicat era si mai ciudat. Nu era asfaltat, insa cel putin avea un indicator. Zece Hotare. E ok… aparea si pe GPS deci e bine. Am pornit pe drumul pietruit si plin de frunze. Era superb. Singurul gand care imi trecea prin cap era urmatorul: ” Un loc pe care Dumnezeu cu siguranta nu la uitat (din moment ce, din cand in cand mai aparea cate o casa de om), insa cu siguranta statul roman l-a uitat”. Din cand in cand “Ioana” imi mai spunea sa o iau pe prima strada ba la stanga, ba la dreapta. Nu prea aveam alternativa deoarece era singurul drum. Intortocheat ce e drept, fara prea multe optiuni. Peisajul era absolut superb, chiar daca drumul nu mai era asfaltat, chiar daca de vreo 2-3 ori credeam ca pierd controlul motocicletei, ma facea sa uit de tot. O abundenta de culori, liniste, doar eu, Mihaela si motorul (trioul perfect). Dupa copaci din cand in cand se mai vedea cate o casuta ascunsa si ma gandeam la acei oameni. Oare din ce traiesc?
Liniste, aer curat, fara stres fare nebunia din oras. Dupa cateva ore de navigat prin salbaticie, am dat de civilizatie. Asfalt! Indicatoare! deci e OK. Sunt pe drumul cel bun. Am trecut prin Rosia unde am gasit si o moara din lemn. Singura de acest fel din zona care mai functioneaza. Am ajuns si la drumul principal cel care vine de la Deva, trece prin Beius si duce la Oradea. Locurile imi erau deja cunoscute. Asfaltul peticit scutura motorul din cand in cand.
Pe la Dragesti sunt tras pe dreapta. Politia cu radarul. Organul imi comunica: “Ati depasit viteza in localitate. Aveati 80 km/h.” Normal ca aveam, depaseam un camion care se deplasa cu 50. Mi-ar fi fost greu sa depasesc si sa pastrez 50 la ora in acelas timp. Desi era “fan” al motocicletelor, mi-a aplicat o corectie. Verdict: 132 lei in termen de 2 zile lucratoare. Asta este. Mi-am meritat-o. Am depasit viteza.
Am plecat mai departe savurand drumul mai departe asa cum era (in unele locuri mai bun in altele mai putin). Cu amenda o sa ma stresez de luni… sau poate marti incolo, mai ales ca pentru moment nu detin aceasta suma de bani .
OK. termin aici. Iata cateva poze din excursie. Vizionare placuta.
Esti interesat? Inscriete 
