Seara de jocuri in Lazy Corner
Azi de la ora 19:00 în Lazy Corner este Board Games Night. 20% din consumatia făcută în seara asta va fi donată pentru Vlădut.
Vlăduţ e doar un copil, dar viaţa l-a pus la grea încercare la numai 3 ani şi 5 luni. În data de 29 iulie 2011 i-a fost decoperită o tumoare de 5 cm în spatele mandibulei, cu extensie endocraniană, iar în luna august a fost diagnosticat cu rambdomisarcom embrionar stadiul IV, tumoare maligna cu metastaze. În urma unui tratament agresiv efectuat în Germania, a scăpat de metastaze, dar celulele canceroase au rămas. Acum urmează un tratament experimental în Elveţia. Medicii elveţieni l-au primit de urgenţă în program fără a cere garanţia plăţii tocmai datorită şanselor lui Vlăduţ de vindecare. Problema este că totuşi tratamentul este extrem de scump, 30000 de euro, iar până acum s-a strâns apropae jumătate din sumă. Mai multe detalii puteţi afla pe blogul dedicat lui Vlăduţ.
Pentru donaţii:
Titular conturi:
Vaida Camelia Daniela
CNP 2791007311240
Banca Transilvania Oradea
Cont lei: RO04 BTRL 0050 1201 9931 62XX
BCR Jibou
Cont lei: RO57 RNCB 0318 0263 9714 0001
Cont Euro: RO33 RNCB 0218 0263 9714 0001
SWIFT RNCB RO BU
TELEX 11994
Donatie sau sponsorizare
Asociatia ProEgal
Cont Lei
RO20 BTRL 0050 1205 K937 20XX
Banca Transilvania Sucursala Oradea
Azi nu …
E vineri. Nu am nici un chef de lucru. L-am cautat ore intregi prin casa si nu l-am gasit. Dupa un timp m-am gandit ca poate l-am lasa la serviciu. Nu l-am gasit nici acolo. Asa ca am incetat sa il mai caut.
Mihaela, iubirea mea AM INVINS!
Duc un “razboi” cu al meu calorifer de mai bine de o luna. Nenorocitul nu vroia sa se incalzeasca nici cum. 100 de litri am golit in speranta ca astfel se va aerisi. Se incalzea pe moment iar dupa 10 minute era rece din nou. Azi e prima zi in care pot spune ce e fierbinte. AM INVINS!
Trebuia exclus ca sa ajunga la vorbele mele.
Mereu am sustinut un lucru: PSD-ul e un partid plin de ipocriti, fomisti si bolsevici. Geoana e exclus din partid. Da o declaratie si ce credeti ca zice: “Pare sa se intoarca negura bolsevica in partidul nostru!” (eu zic ca nu a plecat niciodata), “Basescu va fi copil mic pe langa acesti lideri”.
Romanul e idiot! Inca mai sustin acest lucru. Uita de la mana pana la gura. A fost PSD-ul la putere? A fost! Ne-a placut PSD-ul? NU! daca ne place ramanea la putere. Sa nu uitam, mineri au vizitat Bucurestiul tot pe vremea PSD-ului ma rog, se numea altfel atunci, dar in esenta era acelas partid. Sa nu m-a intelegeti gresit, nu sunt PRO Basescu. Il urasc din tot sufleul (ala mic si negru al meu). Problema nu e Basescu, Geoana, Ponta sau Antonescu; problema e ca in tara asta nu mai exista un politician corect, un politician care ar putea face diferenta. Suntem bagati pana peste in rahat si din pacate nu exista nici sperante de-a mai iesi din el.
Soluti? Nu stiu, poate singura solutie e sa plecam cu totii, undeva departe (Poate pe Marte, vorba cantecului).
11.11.11 la 11:11:11
THE END IS NEAR! or NOT. 11:11:11: la 11:11:11 . Cat de tare poate fi acest post? Dupa unii aceasta data aduce sfarsitul. Dupa altii e un moment magic. Dar dupa majoritatea, data nu inseamna nimica. Asa sa fie? Vom trai si vom vedea. Daca nu .. e un mod stupid de-a termina postarea pe acest blog.
182 km pe doua roti
Sambata, 5 noiembrie. Soare placut afara, 15 grade. Ne-am suit pe motocicleta si am plecat (eu si Mihaela). Am planificat un traseu pe care evident ca nu l-am mai respectat 100 %. Plecarea din Oradea, directia Topa de Cris, Vadu Crisului, Rosia, Beius si din nou Oradea. Pe google maps totul parea simplu: 182 km (cu aproximatie). Pana la Vad totul ok. Aici am luat-o la stanga in loc de dreapta, asta chiar daca “Ioana” imi urla in casti ca traseul s-a reconfigurat. Dupa ce mi-a spus sa merg inainte aproximativ 5 km mi-am spus ca e ok. Destinatia era setata deci nu aveam cum sa o ratez. Am urmat cei 5 km, drum acceptabil de asfal. Am ajuns la Suncuius, localitate pe care am vizitat-o ultima data acum 2 poate chiar 3 ani. Pe cand eram copil obisnuiam sa merg cu ai mei la Suncuius la “o iarba verde”. Pe vreme aia nu mergeam la picnic, era comunism deci ce stiam noi de chestii “de-astea” capitaliste.
La Suncuius “Ioana” m-a bagat initial pe un drum destul de ciudat, drept urmare m-am intors, stiind ca, in momentul in care am plecat mi-a spus ca “reconfigureaza traseul”. Mare mi-a fost mirarea cand, la o intersectie mi-a “baunat” in casti ca “reconfigureaza traseul” (din nou). Nu-i a buna, mi-am zis in gand, drept urmare am intors (din nou). Drumul indicat era si mai ciudat. Nu era asfaltat, insa cel putin avea un indicator. Zece Hotare. E ok… aparea si pe GPS deci e bine. Am pornit pe drumul pietruit si plin de frunze. Era superb. Singurul gand care imi trecea prin cap era urmatorul: ” Un loc pe care Dumnezeu cu siguranta nu la uitat (din moment ce, din cand in cand mai aparea cate o casa de om), insa cu siguranta statul roman l-a uitat”. Din cand in cand “Ioana” imi mai spunea sa o iau pe prima strada ba la stanga, ba la dreapta. Nu prea aveam alternativa deoarece era singurul drum. Intortocheat ce e drept, fara prea multe optiuni. Peisajul era absolut superb, chiar daca drumul nu mai era asfaltat, chiar daca de vreo 2-3 ori credeam ca pierd controlul motocicletei, ma facea sa uit de tot. O abundenta de culori, liniste, doar eu, Mihaela si motorul (trioul perfect). Dupa copaci din cand in cand se mai vedea cate o casuta ascunsa si ma gandeam la acei oameni. Oare din ce traiesc?
Liniste, aer curat, fara stres fare nebunia din oras. Dupa cateva ore de navigat prin salbaticie, am dat de civilizatie. Asfalt! Indicatoare! deci e OK. Sunt pe drumul cel bun. Am trecut prin Rosia unde am gasit si o moara din lemn. Singura de acest fel din zona care mai functioneaza. Am ajuns si la drumul principal cel care vine de la Deva, trece prin Beius si duce la Oradea. Locurile imi erau deja cunoscute. Asfaltul peticit scutura motorul din cand in cand.
Pe la Dragesti sunt tras pe dreapta. Politia cu radarul. Organul imi comunica: “Ati depasit viteza in localitate. Aveati 80 km/h.” Normal ca aveam, depaseam un camion care se deplasa cu 50. Mi-ar fi fost greu sa depasesc si sa pastrez 50 la ora in acelas timp. Desi era “fan” al motocicletelor, mi-a aplicat o corectie. Verdict: 132 lei in termen de 2 zile lucratoare. Asta este. Mi-am meritat-o. Am depasit viteza.
Am plecat mai departe savurand drumul mai departe asa cum era (in unele locuri mai bun in altele mai putin). Cu amenda o sa ma stresez de luni… sau poate marti incolo, mai ales ca pentru moment nu detin aceasta suma de bani .
OK. termin aici. Iata cateva poze din excursie. Vizionare placuta.
Tarnovetchi arestat !
Din surse neoficiale am aflat ca: joi seara, cunoscutul jucator de polo al echipei CSM Digi Oradea, George Tarnovetchi, a fost arestat aseara in timp ce incerca sa dea o spargere la un casinou. George si-a tras o cagula pe cap, a patruns in incinta casinoului, a lovit angajata si i-a luat banii din casa. Fata a apucat sa apese pe butonul de panica, blocand usile. Sportivul avea o datorie de aproape 40000 euro la niste camatari, asta pe langa datoria de cateva mii de euro la colegii de echipa. El picase in patima jocurilor de noroc. Daca informatia este adevarata, este regretabil faptul, ca un tanar si talentat sportiv si-a distrus viata din cauza jocurilor de noroc.
UPDATE: informatiile au fost confirmate si de Alina Dinu, purtatoare de cuvant IPJ Bihor.
My name is Khan and i am NOT a terrorist
Acum doua zile am apucat sa vad cateva secvente dintr-un film la HBO. Nu prinsesem inceputul asa ca nu am stiut cum se numeste. Deobicei nu prea ma uit la filme care au inceput cu mult, insa de data asta am ramas blocat pe canal. Era cu un tip cu un accent ciudat. Numele lui era Khan. Am dat repede o cautare pe net si am aflat ca e vorba de: “My name is Khan”. De obicei nu urmaresc filme cu un asemenea titlu. Singurul film al carui titlu era ceva asemanator era “My name is Earl” si era defapt un serial, chiar unul foarte bun. Curiozitate m-a facut sa dau jos filmul si sa i-l vad de la inceput. Pot spune cu mana pe inima ca a fost unul din cele mai bune filme pe care l-am vazut in ultimul timp. Khan, eroul principal e un indian musulman care sufera de sindromul Asperger. Ajunge in America unde isi va cunoaste viitoare sotie, Mandira o coafeza nascuta in SUA, tot indianca, dar de religie hindusa. Dupa atentatele din 9 septembrie, viata celor doi se schimba. Copilul Mandirei, Sam este omorat in bataie. Aventurile prin care trece Khan dupa moartea copilului, se pot rezuma la urmatoarele cuvinte: “un om ordinar intr-o calatorie extraordinara”.
Oamenii sunt de doua feluri: Buni si Rai. Indiferent de religie, sex sau culoare totul se reduce la fapte. E un film pe care trebuie sa i-l urmariti cu “ochile” dar mai ales cu inima.
