Imi vine greu sa zambesc mai ales atunci cand dau de tot felul de obstacole. Ma inpiedic, cad si ma ridic. Privesc inainte si caut sa imi regasesc puterea. Fac un pas inainte si simt cu, sunt tras inapoi. Lupt cu morile de vand insa stiu ca undeva, acolo, in departare e ceva pentru care merita sa merg mai departe. Nu inteleg de ce trebuie sa ma lupt cu niste forte invizibile tot timpul. Respir adanc si realizez: ce nu te omoare te face mai puternic. Poate ca, in felul acesta si eu voi devenii mai puternic. Nu stiu.

Ma uit la altii si vad cum, pot realiza cu atata usurinta totul, in timp ce eu, ma lupt pentru fiecare pas inainte. E ca si cum as avea legat de picioare greutati. Ma intreb, ce se va intampla atunci cand greutatile vor disparea. Probabil ca voi “zbura”.

E greu sa zambesti cand suferi. Insa adevarata putere in asta sta. Sa stii sa treci peste toate greutatiile si obstacolele pe care le intampini pe parcursul drumului. Esti primul pe un drum care nu a fost umblat de mult. Daca tu reusesti sa inaintezi, vei fi un exemplu pentru cei din urma ta.

Nu esti singurul in aceasta situatie. Insa iti vine greu sa ii vezi pe toti cei care iti sunt langa tine. Mergi mai departe si nu te oprii, chiar daca de multe ori ti-se pare ca nu inaintezi.

Doi pasi inainte, patru inapoi, e o miscare continua nu o stagnare. Fi convins ca mai devreme sau mai tarziu vei reusi. Eu nu te abandonez, sa nu o faci nici tu. Si nu uita, inspira adanc. Esti viu, traesti chiar daca nu mai crezi acest lucru.

Esti ceea ce esti, la fel ca si mine. Si asa este.

Nu odata am auzit lumea spunand: vrea o casa, o masina noua, o viata noua, un job mai putin stresant, ba chiar unii spuneau ca vor un viitor mai linistit. Nimic rau in asta insa, ceea ce multi nu inteleg e diferenta intre vis si realizarea in sine. Daca ar vrea cu adevarat atunci ar face tot posibilul pentru a realiza acel “ceva” pe care si-l doresc. Lipsa actiunii, face ca, toate acele lucruri sa ramana doar un vis la care aspira.

In teorie totul e simplu. Imi doresc sa slabesc, insa mare lucru nu fac, ceea ce ma face sa cred ca nu e chiar atat de important slabitul. Atata timp cat eu, ma simt bine in corpul meu, nu vad de ce altii ar trebui sa ma preseze sa fac ceva ce, nu imi doresc cu adevarat. De ce unii dintre noi, uita de liberul arbitru si incearca cu tot dinadinsul sa isi impuna punctul lor de vedere?

Cine altcineva, daca nu noi, putem sa spunem ce e bun sau rau pentru noi insine? De ce ne lasam asa usor influentati de altii? Mereu uitam, ca noi, suntem niste fiinte complexe, capabile de multe lucruri, minunate insa si de lucruri teribile. Chiar avem nevoie de alti ca sa gandim liberi pentru noi?

Unii ar putea considera urmatoarele cuvinte ca fiind unele egoiste, sau narcisiste, insa va intreb pe voi, rugandu-va ca pentru o clipa sa lasati deoparte ideile preconcepute pe care ati putea sa le aveti si sa va deschideti mintea:

cum ai putea iubi pe cineva sau chiar ajuta pe cineva, cand tu nu esti in stare sa te iubesti, sa te apeciezi sau sa te ajuti pe tine in primul rand?

Parerea mea, e ca, atata timp cat tu nu te respecti pe tine, cat timp nu esti in stare sa gandesti pentru tine sau sa faci ceva pentru tine, nu poti sa spui ca respecti sau ii iubesti pe altii.

Daca ar fi ceva, ce ti-ai dori din tot sufletul nu ai face tot posibilul ca sa iti atingi scopul? O data ce ti-ai realizat obiectivele si ti-ai gasit linistea interioara, organismul tau va reactiona in mod pozitiv. O data ce esti intr-o armonie perfecta cu tine, acest lucru se va exterioriza si ii va influenta inevitabil si pe cei din jurul tau.

Uitam prea repede cat de unici si de minunati suntem. Avem nevoie de alti ca sa ne reaminteasca mereu acest lucru.

Suntem o specie capabila de multe lucruri minunate dar si de lucruri groaznice, insa uitam prea repede ca suntem creatori capabili de minuni.

Dorintele, visele, aspiratiile noastre sunt doar aspecte ale sufletului nostru minunat. Chiar daca sunt momente in care depindem de unii si de altii, nu trebuie sa uitam scopul pe care ni l-am propus, totodata nu trebuie sa uitam ca nu exista destin. Nimeni nu ne-a scris viitorul pe o mare tabla neagra cu creta, obligandu-ne sa parcurgem fara ezitare punct cu punct, calea enumerata pe aceea tabla. Suntem singuri care putem decide in cotro sa o luam. O data ce luam o decizie, nu trebuie sa facem altceva decat sa ne urma drumul fara nici un regret sau ezitare. Nu spun ca o sa luam mereu deciziile potrivite, insa, de fiecare data putem sa creem un viitor mai bun – simplu – gandind pozitiv si urmarindu-ne calea.

Nu esti multumit cu job-ul actual, vrei unul mai bun, ce astepti? Cautati job-ul care ti-se potriveste si in multe cazuri el o sa te preintampine.

Nu esti multumit cu partenerul de viata? Schimba-l! E timpul sa faci o schimbare reala in viata ta, asta daca chiar iti doresti acest lucru. Inceteaza sa mai visezi. Pune-te pe fapte si o sa vezi, ca o data pornita avalansa ea nu se va opri.

Fii pozitiv si gaseste zilnic acel ceva care te inveseleste: o floare, un zambet, o melodie si vei vedea ca dupa un timp, lucrurile se vor indrepta si vor veni singure in viata ta. Nu o sa fi tu cel care va cauta fericirea ci ea te va cauta pe tine.

Pare ciudata, stiu, poate multi ma vor considera nebun sau pocait, insa va asigur, nu m-am pocait, nu vreau sa pocaiesc pe nimeni si nu incerc sa imi impun parerea. Vreau doar sa sa va spun ca, totul pleaca de la tine si de la modul in care privesti lucrurile.

Un ultim exemplu va mai dau dupa care inchei: avem doi oameni, un multimiliardar si un om de rand. Dintr-o data ambii se gasesc fara nimica. Care va fi primul ca o sa ajunga milionar ?

Sunt convins ca miliardarul. Spun asta pentru ca el a mai fost si stie ca, un miliard exista, chiar si mai mult, in timp ce omul de rand doar viseaza. Miliardarul decazut va trece peste “cadavre” daca e nevoie, pentru ca are atitudinea de a crede ca i se cuvine totul, in timp ce omul de rand, se uita la nevoile altora si ezita. Chiar daca isi doreste sa aiba un miliard de euro sa zicem, undeva in sufletul sau are un mic dubiu si ezita. El crede ca nu va putea avea niciodata aceea suma de bani deoarece, nici odata nu a avut atata, in timp ce miliardarul stie cert ca exista si poate avea din nou acesti bani.

Cum spuneam, poate suna ciudat, insa problema e in noi nu in altii. Suntem prea usori influentabili si ezitam. Visam iar in momentul in care ar trebui sa trecem la fapte, facem un pas inapoi. Ne lipseste increderea in sine.

Eu stiu un lucru cert: eu sunt ceea ce sunt si asa este! nu sunt imaginea dorintelor altor persoane, sunt pur si simplu eu, o reflexie a gandirii mele. Poate ca unora le plac, la fel cum altora nu. Nu incerc sa ma schimb pentru nimeni. Daca o fac, o fac pentru mine, in felul asta poate o sa reusesc sa ii schimb un pic si pe altii.

Eu sunt ceea ce sunt. Si asa este!